LOCATION

Sale!

LOCATION

420  336 

  • RON: 1,600 lei

Dimensions: 50 x 70 cm

1 in stock

Report Abuse
Categories: , Tags: , , , , , ,

Description

Mixed media

Delia Stirbu

“mediul encaustic mi-a adus experiențe multi-senzoriale și 

multi-dimensionale, nu doar vizuale…”

 

Delia este un artist tânăr, divers, explorativ, şi, totodată, cu semne distinctive, care o ţin în autenticitatea stilului şi a abordării picturale. Pictura i s-a revelat după mari căutări şi multe “îndrăzneli”.

         

RAF: Delia, care este relația ta cu pictura?

         

Delia: Una dintre primele mele amintiri (din copilărie) este din fața unei hârtii, desenând. Eram cu părinții mei în vizită, și probabil mă plictiseam anterior. Știu și acum că la un moment dat mi-a obosit mâna dreaptă, și am continuat cu stânga. Relația mea cu pictura este constantă, și  la fel de intensă și astăzi. Cel mai bun lucru pe care pot să-l fac și ceea  ce aleg când pare că nu am altceva mai bun de făcut. Aș continua chiar şi cu mâna stângă, pentru că de oprit nu prea îmi vine.  Desenul (pictura) a fost mereu un firesc al vieții mele, o natură, pe care am reușit să o recunosc la adevărata valoare abia în ultimii ani. Provin dintr-o familie de oameni talentați și fascinați de artă, dar neasumați (pentru ei e cel mult un hobby, dar eu îi consider de fapt prea modești). Mi se părea atât de firesc, încât nu identificam amploarea darului, a harului, al talentului, și cândva, am fost prea aproape de a amâna această menire – chiar nu cred că m-aș fi putut abține prea mult timp. Acel risc, goliciunea interioară a primilor ani de facultate (ASE), îmi sunt și astăzi motivație.

 

aș continua chiar şi cu mâna stângă,

pentru că de oprit nu prea îmi vine…

 

Pictura este asumată acum şi mi se prezintă ca o responsabilitate, aceea de a nu risipi o „voce”, dar şi ca o posibilitate de a face cu adevărat lumea un pic mai frumoasă. Prin imagini, efectul este chiar evident. Orice tablou este un portal, o poartă ce eliberează energii, lumi, forme și culori, înspre și dinspre privitori. Iar relația mea cu tablourile este cu atât mai intensă, pentru că așa cum transform prin implicarea mea directă și personală mediul prin fiecare tablou, fiecare tușă mă transformă și pe mine.

         

RAF: Te consideri pictor sau fotograf? Fotografia este domeniul în care te-ai specializat.

         

Delia: M-am mutat în București pentru a urma cursurile facultății de Marketing (ASE), dar nu a durat mult până să-mi dau seama că mă simțeam ca un extraterestru în acel mediu. Mă simțeam acasă, doar alături de noii prieteni de atunci, în cea mai mare parte artiști. Fără să-mi dau seama, lumea aceea colorată, liberă și avangardistă mă recunoscuse și mă adoptase, deși inițial o trăiam doar ca un observator fascinat. Mai mult, datorită încurajărilor unor prieteni buni, studenți la diverse facultăți de profil, am „îndrăznit” să particip la examenul de admitere al facultaţii de foto-video (Foto-Video și Procesare Computerizată a Imaginii, din cadrul Universităţii Naționale de Arte). Din fericire, profesorii au reușit să vadă dincolo de nivelul meu de pregătire și m-au încurajat mereu, pentru că nu a fost neapărat ușor să recuperez. Pentru mine, ca studentă, cele mai relaxante cursuri și examenele preferate erau cele de la desen. Mă simțeam în  largul meu și profund recunoscătoare pentru experiență, prin comparație cu examenele din anii anteriori. Mă consider, și voi fi mereu fotograf. Nu am eliminat acest capitol din viața mea, iar arta fotografică a devenit o a doua natură pentru mine.

 

după un timp,

m-am regăsit,

pictând…

 

Și acum, când privesc, descompun imaginile în compoziții, puncte de focus, tonuri de culoare și grade de luminozitate. Dar, după câțiva ani de practică, am observat ca mă nemulțumeau anumite aspecte.  În primul rând, se schimbase modul în care experimentam viața. Ochii înregistrau informațiile „ca pentru” fotograf, creierul calcula și analiza experiențele vizuale ca o diagramă, obișnuință care devenise obositoare după un timp. Pe lângă faptul că îmi era dor de viața la toate simțurile, îmi era dor și de oameni. Inevitabil, marea lor majoritate se transforma în fața fotografului, pierdea din naturalețe și autenticitate. Apoi, orele petrecute în fața calculatorului, pentru post-prelucrare,  „costau”. Alte „costuri” veneau și din compromisurile necesare creării unui flux financiar constant; nu am fost niciodată dispusă să exclud arta din fotografie, și nici domeniul fotografiilor de eveniment nu m-a bucurat. După un timp, m-am regăsit, pictând.

         

RAF: tehnica folosită de tine în pictura este unică în România. Este vorba de tehnica encaustică, tehnică despre care am citit că a aplicat-o Tonitza la Durău, în toamna anului 1935. Echipa a zugrăvit pereții cu ceară fierbinte și a lăsat lucrarea să se odihnească toată iarna. În anul următor, au trecut la pictura propriu-zisă. De aici această transparență, pentru că în spatele picturii este ceară.

           

Delia: Tehnica „encaustic” presupune utilizarea ca și mediu de creație a cerii naturale de albine, simplă, filtrată-transparentă sau cu pigmenți, în combinație cu rășină damar. Cea din urmă conferă rezistență, această tehnică fiind recunoscută încă din sec. V î.H. Ceea ce m-a fascinat încă de la primele contacte vizuale (dragoste la prima vedere) cu opere de artă în encaustic a fost textura, precum și similitudinea cu programul Adobe Photoshop. Colaje inedite și variate devin posibile (se poate combina cu orice material, ce nu are în componență apa, inclusiv fotografii), iar imaginea poate fi modificată oricând și oricât, în contact cu instrumentele fierbinți. De fapt, mediul encaustic mi-a deschis orizontul către pictură (până atunci foloseam, în mare parte, creioane, iubeam să desenez, dar nu aveam prea multă experiență cu pensule și culori „ude”). Primele tablouri au fost copleșitoare pentru mine. Pe lângă magia culorilor encaustic – lichide, când sunt fierbinți, solide după răcire, acestea au o vâscozitate și o voință aparte – pot spune că formele create sunt rezultatele unei colaborări dintre mine și ceară; erau atât de multe detalii pe care încă nu le înțelegeam și atât de multe posibilități și combinații…astfel, a început o călătorie de viață. Nefiind genul de artist căruia îi place să se inspire, am descoperit tehnici și modalități de a crea ce mă fac să cred ca nu o sa mă plictisesc vreodată. Am descoperit că aș putea să pictez peste tablouri, să atașez mini-tablouri, foițe din metal, că aș putea inclusiv să sculptez formele rezultate din clădirea cerii răcite pe mai multe straturi. Astfel, picturile au devenit proiecte pe termen mai lung decât mă așteptam inițial, dar cu rezultate mai mult decât îmbucurătoare pentru mine – experiențe multi-senzoriale și multi-dimensionale, nu doar vizuale. De aceea, stilul meu nu este încă bine definit sau standardizat, și îmi doresc să nu pierd vreodată valența  aceasta ludică a experienței. Recunosc: pictez atât pentru mine, cât și pentru ceilalți.

         

RAF: Cum apreciezi apartenenţa la comunitatea RAF? Scopul RAF este acela de a susţine arta “fabricată în România” de către tinerii artişti. Eşti un artist tânăr, divers, explorativ, dar, totodata, cu semne distinctive, care te ţin în autenticitatea stilului și a abordării picturale. Care ar fi acelea? 

           

Delia: RAF reprezintă pentru mine un răspuns, o piesă în puzzle-ul visului vieții mele, un „știam eu!”. Vă așteptam în lumea mea. Mereu am iubit și am apreciat România, cuibul și puii ei. Am recunoscut valoarea, puterea, forța creatoare, dorul specific românesc. Consider că dacă am fi avut alte condiții istorice și geografice (nu la intersecția unor imperii, forțați să ne apărăm și să ne reparăm), poate am fi putut să înflorim și să ne dezvoltăm mai viguros.  În această eră a păcii și a globalizării, îmi doresc din toată inima să ne bucurăm de această șansă, să facem în așa fel încât arta contemporană, cu amprenta, moștenirile, tradițiile, darurile și harurile românilor să strălucească la adevărata valoare. La fel ca și coroana unui copac, lumea artei este diversă, dar cu sursă și scop comun. De asemenea, așa cum fiecare frunză are individualitate, unicitate și personalitate, are și propriul loc sub soare. Consider stilul meu unic, autentic, și foarte sincer, dar nu aș  vrea să-l descriu eu în  alte cuvinte. Îl simt și îl trăiesc din plin. De aceea zâmbesc cu recunoștință și bucurie când mă gândesc la potențialul extraordinar pe care îl prezintă Proiectul RAF, mediu care mă face să mă simt încurajată și susținută, recunoscută și motivată. Iar galeria VR reprezintă mediul perfect de prezentare a tablourilor 3D create în encaustic, le aduce mult mai aproape, oricât de departe ar fi cel ce le privește. Datorită entuziasmului echipei, determinării, a comunicării dintre noi și a faptului că avem același vis, pe care nu ne este frică să-l trăim, pot spune că „mi-am găsit tribul”.

Delia: Vă iubesc deja!

         

RAF: şi noi…

 

(…) îmi doresc din  toată inima să ne bucurăm de această șansă, să facem în așa fel încât arta contemporană, cu

amprenta, moștenirile, tradițiile, darurile și harurile românilor să strălucească la adevărata valoare…

 

More Products from Delia Stirbu

preloader