FLACĂRA VEȘNICĂ PRIN GREUTĂȚILE VIEȚII

FLACĂRA VEȘNICĂ PRIN GREUTĂȚILE VIEȚII

419 

  • RON: 1,995 lei

Colecția: “VIAȚA VĂZUTĂ PRIN OCHI DE LEMN” | 2020.

Dimensiuni: 56×11 cm

1 în stoc

Report Abuse
Categorie: Etichete: , , , , , , , , ,

Descriere

Sculptură realizată în lemn de fag, frasin și nod de nuc.

Categoria: Ființe dragi, ființe iubite, ființe marcante.

Roberto Georgescu

„eu ascult lemnul…”

 

Sculptura în lemn are o tradiție veche la noi și la fel ca în cazul altor forme de artă, în afară de uneltele, materialele și tehnicile folosite, este nevoie de creativitate și pasiune pentru a da naștere unor opere de artă de valoare.

 

Artistul Roberto Georgescu este iremediabil îndrăgostit de lemn. Ne-a mărturisit că în tot procesul de creaţie, el “ascultă” lemnul, considerând că numai așa poate pune în valoare frumusețea lui, că îi poate da personalitate și poate face ca lucrarea să fie unică. Fibra lemnului, precum şi semnele lăsate de uneltele folosite, personalizează lucrarea la fel ca tușele pictorilor pe pânză.

 

RAF: Eşti psiholog, Roberto! Cum se împacă psihologia cu sculptura?

 

Roberto:  Alături de bucuria mea cea mai mare de a crea, există pasiunea pentru studiul minţii umane. Mereu am fost fascinat de funcționalitatea minţii umane, de efectele interacţiunilor de lungă, dar şi de scurtă durată dintre persoane, asupra comportamentului uman, de aceea am ales să urmez facultatea de psihologie. Iniţial, mi-am dorit să urmez o facultate cu profil artistic, pictura sau scultura, lucrul în diferite materiale, având atracție şi afinitate spre crearea de frumos. Însă, sub persuasiunea părinţilor, am urmat psihologia, aceasta ocupând locul doi în viaţa mea ca şi interes. Consider că perioada facultăţii a fost una dintre cele mai frumoase experienţe pe care le-am avut, de la colegi la profesori, de la materiile studiate la oportunităţile de învăţare, toate m-au ajutat şi mi-au definit un profil de încredere şi cunoaştere de sine. În concluzie, sunt recunoscător pentru experienţele mele, studiind psihologia, şi consider că mi-a deschis şi ochii şi mintea, dar şi sufletul către alte căutări, în special cele artistice.

 

RAF: Roberto, ce simţi când lucrezi lemnul?

 

Roberto: Pentru mine momentul în care intru în atelier şi încep să pun în aplicare o idee este cel mai relaxant moment al zilei, este clipa mea de zen în care îmi pot exprima gândurile, emoţiile, dar şi sentimentele, într-un mediu cu abilități transformative, lemnul. Ce simt când lucrez lemnul? Multe, foarte multe, mă regasesc într-un amalgam de idei şi încerc să găsesc sensul fiecăreia, ca apoi să le pot transpune în lucrul bucăţii de lemn. Simt o combinaţie de “relax”, motivaţie şi sătisfacţie, cu piesa finală în gând. Simt fericire, simt tristeţe, simt mândrie, simt furie, simt mânie, simt apatie faţă de vremurile pe care le trăim, faţă de omul – fiinţa egoistă prin natura sa; simt speranţă, speranţă asupra unui viitor mai bun, a unei schimbări în bine la nivel general, simt multe, foarte multe, toate facilitând procesul de creaţie.

 

RAF: Cum ai ajuns să lucrezi lemnul şi nu alt material natural?

 

Roberto: Lemnul este cel mai accesibil material pentru mine. Ţin să-i multumesc bunicului meu pentru asta, deoarece el încă are o sobă pe lemne, aşa că an de an cumpără kilograme bune de lemne pentru foc, iar eu de acolo reușesc să sustrag bucăţi de lemn care “se lasă ascultate şi lucrate”.  Am lucrat şi în lut, pentru că aveam o zonă în spatele gradinii plină cu lut, dar nu m-a atras atât de tare, aşa cum m-a atras lemnul. Culorile, fibra, duritatea sunt factori care m-au influenţat să prefer şi să accept lemnul, în favoarea oricărui alt material.

 

RAF: Privindu-ţi lucrările (remarcăm o diversitate de teme, de la cele romantice, la cele religioase) se poate urmări o întreagă gamă de căutări şi răspunsuri ale artistului Roberto Georgescu în relaţia cu epoca  şi creaţia. Faci apel, cu uşurinţă, la jocul pe verticală, accentuat, uneori, de vectori ai mișcărilor interioare ale personajelor. Dar, de cele mai multe ori, apelezi la propriile experienţe, “Corpul tău prin ochii mei”, “Negare eternă fără consideraţie”, transformate în pretext pentru înlănţuirea volumelor în mişcare. Roberto, ce te deosebeşte de alți artişti ai lemnului, aflați ca şi tine, la început de drum?

 

Roberto: Consider că cea mai sesizabilă disticţie între mine și alţi artişti în lemn este tehnica. De-a lungul timpului am dezvoltat o tehnică pe care îmi place să o numesc „ascultarea lemnului”, aceasta reprezintă legatura pe care eu o simt cu lemnul, cu natura, cu esența sa. Ce reprezintă această tehnică şi ce vreau să spun prin ascultarea lemnului? Eu nu lucrez doar în lemn, ci şi cu lemnul, în „colaborare” cu el, urmăresc fibra sa, forma, culoarea, esenţa. Pornesc de la un amalgam de idei şi formez un fel de înţelegere, un acord cu fiecare bucată brută de lemn cu care încep lucrul. Consider că piesa finală este o uniune aproape perfectă a viziunii mele, sub îndrumarea ordinii naturale a materialului.

 

 

(…) Eu nu lucrez doar în lemn, ci şi cu lemnul, în „colaborare” cu el,

urmăresc fibra sa, forma, culoarea, esenţa.

 

 

RAF: Care este piesa care te reprezintă?

 

Roberto: Cea mai apropiată sufletului meu consider că este “Mâna de lucru”, aceasta fiind prima mea sculptură. Este o „sculptură făcută înainte de sculptură” cum imi place să-i spun. A fost făcută în 2018 într-o perioadă destul de agitată pentru mine pe toate planurile, iar apoi refăcută în 2020, chiar la începutul pandemiei, când lumea brusc a stat în loc şi m-a împins la reflecţie. Am reuşit să văd, cu profundă recunoştință, că scopul existenţei mele este „crearea de frumos”. Niciodată nu am simţit că mă potrivesc în matriţa monotonă a societăţii, mult prea constrâns şi împins într-un colț în care „este necesar” să fiu, din punct de vedere social. Şi pentru că am dorit să descopăr singur unde mă aflu, m-am apucat să refac lucrarea, zi după zi rezervându-mi câteva ore strict pentru a lucra la ea. În final, după două săptămâni şi jumătate de lucru, a ieșit o piesă destul de detaliată, un obiect atât de frumos în ochii mei, un obiect făcut de mine; am rămas profund impresionat de ceea ce am realizat şi am considerat de atunci că trebuie să urmez această cale, cea a artei, cea de care am fost atras dintodeauna. Mâna reprezintă şi instrumentul meu principal de lucru, începutul şi sfârşitul fiecărei piese, şi în concluzie, o consider ca fiind cea mai reprezentativă piesă din tot ce am lucrat.

 

 

“Mâna de lucru”, aceasta este prima mea sculptură.

Este o „sculptură făcută înainte de sculptură” cum imi place să-i spun (…).

 

 

RAF: Ce noi teritorii vei explora?

 

Roberto: Mi-ar plăcea tare mult să lucrez şi în marmură şi în bronz, mi se par nişte medii artistice superbe.

 

RAF: De ce RAF?

 

Roberto: Un răspuns foarte simplu şi concret, deoarece scrie mare și boldat, în prima pagină a site-ului: „Noi suntem pentru artă”. Şi asta este tot ce contează. Consider că este cel mai bun loc pentru mine, în călătoria mea în lumea artei.

 

RAF: Cu tine, Roberto, deschidem categoria LEMN. O plăcere!

Mai multe produse ale artistului Roberto Georgescu

preloader